reconfortant, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. réconfortant)
Etimologie: (fr. réconfortant)
1. I. care reconfortează, care restabilește, care întărește forțele fizice sau psihice; întăritor.
2. II. substanță, medicament care reconfortează; tonic.