OK
X
rom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rhum, germ. Rum)
1.
băutură
alcoolică
prin
distilarea
melasei
din
trestia
de
zahăr.
-STROMĂ, -STROM
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. stroma „covor, înveliș, saltea”)
1.
„strat,
extern,
înveliș”.
acrodrom
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
acrodromus
2.
FR
acrodrome
3.
EN
acrodromous
4.
DE
spitzläufig
5.
RU
остробежный
6.
HU
csúcshoz
futó
actinodrom
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. actinodromus, fr. actinodrome)
1.
dispus
în
formă
radială
sau
palmată.
adenocondrom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adénochondrome)
1.
(med.)
tumoare
cartilaginoasă
la
nivelul
unei
glande.
2.
(med.)
tumoare
compusă
atât
din
țesut
glandular,
cât
și
din
țesut
cartilaginos,
precum
o
tumoare
mixtă
a
glandelor
salivare.
adenofibrom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. adénofibrome)
1.
(med.)
tumoare
glandulară
benignă,
din
celule
și
fibre
conjunctive;
tumoră
benignă
a
sânului
compusă
din
țesut
fibros
și
țesut
glandular
care
ajunge
la
glanda
mamară;
fibroadenom.
adipofibrom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. adipofibroma)
1.
(med.)
lipom
cu
cantități
mari
de
țesut
fibros;
lipofibrom.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
abolla
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. abolla)
1.
manta
militară
la
romani.
absint
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1.
plantă
amară
și
aromatică,
cu
esență
toxică;
pelin.
2.
băutură
alcoolică,
tare,
verzuie,
preparată
din
absint.
acantocefali
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (fr. acanthocéphales)
1.
(zool.)
clasă
de
viermi
nematelminți,
paraziți
intestinali,
fără
tub
digestiv,
cu
un
rostru
cefalic
sau
cu
un
fel
de
trompă
cu
cârlige;
(la
sg.)
vierme
din
această
clasă.
acatizie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. akathisie)
1.
(med.)
sindrom
de
neliniște
motorie
caracterizat
prin
nevoia
pacientului
de
a
se
mișca
în
permanență.
2.
(med.)
nevroză
caracterizată
prin
imposibilitatea
de
a
sta
sau
de
a
rămâne
așezat.
accelerograf
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accélérographe)
1.
aparat
care
măsoară
accelerația
unei
mișcări
și
o
înregistrează
grafic;
accelerometru
înregistrator.