Dictionar

iuțari; bureți iuți; bureți usturoi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Lactarius piperatus
2. FR lactaire poivré; vache blanche; poivré; prévat; latheron; eauburon; chavane
3. EN pepper-cap
4. DE Pfeffer-Milchling
5. RU rруздь перечный
6. HU borsos tejelőgomba, fehértejű keserűgomba, keserűgomba
 

mucegaiul albastru al bulbilor de usturoi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Penicillium digitatum
2. FR moisissure bleu de l’ail
3. EN blue mould of garlic
4. DE Blauschimmel des Knoblauchs
5. RU rолубaя плесень чеснокa
6. HU fokhagyma zöldrothadása, kékpenésze
 

usturoiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (usturoia)

1. cu gust sau miros de usturoi; preparat cu (mult) usturoi; (înv.) usturoios, (Banat) ait.
 

usturoiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (usturoia)

1. faptul de a pune (mult) usturoi în mâncare, de a condimenta sau iuți cu usturoi; (Banat) ait.
 

aliaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alliacé)

1. referitor la usturoi.
2. care este specific usturoiului, care are legătură cu usturoiul (din punct de vedere al mirosului, gustului).
3. miros ~ = miros de usturoi.
 

arsenios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arsénieux)

1. acid ~ = oxiacid al arsenului; anhidridă ~oasă = trioxid al arsenului, pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică; arsenic1; șoricioaică.
 

iperită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ypérite)

1. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar.
 

ravigot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ravigote)

1. sos ~ = sos rece picant cu usturoi, muștar, anșoa etc.
 

usturoiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (usturoia)

1. cu gust sau miros de usturoi; preparat cu (mult) usturoi; (înv.) usturoios, (Banat) ait.
 

usturoiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (usturoia)

1. faptul de a pune (mult) usturoi în mâncare, de a condimenta sau iuți cu usturoi; (Banat) ait.