OK
X
reface
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. refaire)
1.
tr.
a
face
din
nou;
a
repara.
2.
a
reconstrui.
3.
a
schimba,
a
transforma.
4.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
face
din
nou
sănătos,
a
(se)
întrema.
restabili
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. rétablir)
1.
tr.
a
stabili
din
nou,
a
aduce
în
starea
în
care
a
fost
la
început
sau
în
alta
mai
bună.
2.
a
stabili,
a
reconstitui
(un
cuvânt,
un
text).
3.
refl.
a
se
întrema,
a
se
înzdrăveni.
restaura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. restaurer, lat., it. restaurare)
1.
tr.
a
reface,
a
aduce
într-o
stare
asemănătoare
cu
cea
originară
(o
clădire,
o
pictură
etc.).
2.
a
reîntrona
(un
suveran,
o
dinastie).
3.
refl.
(fig.)
a-și
restabili
forțele,
a
se
întrema.
orjoveni
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (reg.)
Etimologie: (I. nec.; II. orj)
1.
I.
refl.
a
se
reface
după
o
boală;
a
se
întrema,
a
se
înzdrăveni.
2.
a
se
buhăi.
3.
tr.
(fig.)
a
face
un
lucru
de
mântuială.
4.
II.
refl.
a
se
scărpina.
reconfortare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. reconforta)
1.
acțiunea
de
a
reconforta
și
rezultatul
ei;
întremare,
întărire;
(prin
ext.)
odihnă,
recreație.
reconfortat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. reconforta)
1.
care
și-a
recăpătat
forțele,
energia;
fortificat,
întremat;
odihnit.