contrapantă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. contrepente)
Etimologie: (fr. contrepente)
1. pantă opusă unei alte pante; versant care se opune altui versant.
2. iregularitate de teren care împiedică apa să se scurgă.
3. în ~ = în sens contrar direcției de înclinare a pantei.