Dictionar

ganglion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ganglion)

1. formație ovoidă, din fibre nervoase sau din vase limfatice.
 

ganglioneurom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ganglioneurome)

1. (med.) tumoare benignă care se dezvoltă din celulele ganglionare ale sistemului nervos simpatic (poate apărea oriunde în corp, dar este observată cel mai frecvent în gât, abdomen sau pelvis); ganglioblastom.
 

ganglionită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ganglionite)

1. inflamație a unui ganglion.
 

limfoganglion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (limfo- + ganglion)

1. (anat.) organ limfoid periferic situat pe cursul colectorilor limfatici care drenează țesuturile, cu dimensiuni variabile, de la câțiva milimetri până la mai mult de 1 cm; ganglion limfatic.
 

paraganglion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paraganglion)

1. ganglion conținând țesut cromafin.
 

adenalgic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénalgique)

1. referitor la adenalgie (durere localizată în ganglioni).
 

adenalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénalgie)

1. (med.) durere localizată în ganglioni; adenodinie.
 

adenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénie)

1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.
 

-ADENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. aden, adenos „glandă”)

1. „glandă, ganglion”.
 

adenită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénite)

1. inflamație a ganglionilor limfatici.
 

adenoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.