Dictionar

ovoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ovoïdal)

1. a cărui formă seamănă cu cea a unui ou; ovoid, oviform.
 

ovoidal; ovoideu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ovoidalis; ovoideus; oviformis
2. FR ovoide
3. EN ovoid; oviform
4. DE ovoidal; eiähnlich
5. RU овойдный
6. HU ovoidális, tojásszerű
 

amforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphore, lat. amphora)

1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
 

crotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. crotta, lat. chrotta)

1. vechi instrument de coarde cu arcuș, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcușul le făcea să vibreze simultan, la populațiile britanice din Țara Galilor; crut.
 

ganglion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ganglion)

1. formație ovoidă, din fibre nervoase sau din vase limfatice.
 

inocerami

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Inoceramen)

1. pl. grup de scoici fosile cu cochilia groasă, ovoidală.
 

ovalocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ovalocyte)

1. (hematologie) globulă roșie din sânge care are o formă ovală; hematie ovoidală.
 

oviform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oviforme)

1. care are forma unui ou; ovoid, ovoidal.