Dictionar

revizuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (revizui)

1. acțiunea de a revizui; revizie.
2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior.
 

revizuire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT revisio
2. FR révision
3. EN revision
4. DE Revision; Durchsicht; Überblick
5. RU ревизия; обзор
6. HU átnézés, átvizsgálás, módosítás, felülvizsgálat, ellenőrzés
 

contestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contestation, lat. contestatio)

1. plnâgere, obiecție scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătorești.
2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.
 

emendație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émendation, lat. emendatio)

1. acțiunea de a emenda și rezultatul ei; emendare.
2. procesul de revizuire sau corectare a unui text.
3. (var.) emendațiune.
 

nomotet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nomothète)

1. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituției, a legilor etc.
 

repasat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (repasa)

1. acțiunea de a repasa și rezultatul ei; repasare.
2. revizuirea țesăturilor sau a tricoturilor și retușarea greșelilor de țesătură sau de tricotaj.
 

revizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révision, lat. revisio)

1. revizuire; cercetare, control, verificare; inspecție.
2. (poligr.) ultima corectură în pagini.
3. reglare a pieselor și a aparatelor unei instalații sau mașini.
 

revizionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révisionisme, rus. revizionizm)

1. denumire dată diferitelor curente din mișcarea muncitorească,2. atitudine, acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unui tratat, a unei legi etc.