Dictionar

utilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. outillage)

1. ansamblu de instalații, mașini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere.
2. secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de scule și mașini-unelte.
 

utilajist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (utilaj + -ist)

1. muncitor care face sau repară utilaje.
 

acționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acțiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mișcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiție = a da (pe cineva) în judecată.
 

amalgamator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgamateur)

1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.
 

antrenor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte.
 

asepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asepsie)

1. absență a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale.
 

automatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. automatiser)

1. a echipa o instalație cu utilaj automat.
 

bataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. battage)

1. operația de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.