orologerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horologerie)

1. tehnica fabricării și reparării ceasurilor, a pendulelor, ceasornicărie.

pirotehnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrotechnie)

1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică.
2. fabrică de muniții.

plastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.

postcalculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postcalculation)

1. calculare a prețului de cost efectiv după terminarea fabricării produsului; postcalcul.

rachetotehnică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rachetă + tehnică)

1. tehnica fabricării rachetelor1.

radiotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. radiotechnique)

1. adj. referitor la radiotehnică.
2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile oscilațiilor și undelor electromagnetice de înaltă frecvență pentru transmiterea și recepționarea informațiilor.
3. tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații.