Dictionar

bonifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bonifier)

1. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat.
 

bonificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonification)

1. bonificare.
2. compensație în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.
3. (sport) avantaj constând din îmbunătățirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasați, într-o competiție.
 

rebonifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rebonifier)

1. a restitui cuiva suma avansată în contul unei mărfi, al unui serviciu etc.
 

bonificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonification)

1. bonificare.
2. compensație în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.
3. (sport) avantaj constând din îmbunătățirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasați, într-o competiție.
 

primaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. primage)

1. antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs.
2. stimulent procentual, bonificație care se acordă armatorului sau căpitanului unei nave comerciale, împreună cu navlul, pentru efectuarea în bune condiții a transportului mărfurilor.
 

rabat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Rabatt)

1. reducere de preț, scăzământ, bonificație ce se acordă de vânzător cumpărătorului.
2. ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producției materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulație a mărfurilor și asigurării beneficiului întreprinderilor și organizațiilor comerciale.
 

rebonificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rebonification)

1. acțiunea de a rebonifica; (concret.) suma rebonificată; rebonificare.