fast 2, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. faste, lat. fastus)
Etimologie: (fr. faste, lat. fastus)
1. adj. favorabil.
2. zile ~e = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice.
3. s. f. pl. table cronologice la romani.
4. registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă.