OK
X
pădure virgină
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
silva
virginea
2.
FR
peuplement
originel;
forêt
vierge
3.
EN
wildwood;
virgin
wood
4.
DE
urwald;
primärwald
5.
RU
девственный
лес;
дремучий
лес
6.
HU
szűzerdő
virginal 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., it. virginale, engl. virginal)
1.
vechi
instrument
muzical
cu
taste,
asemănător
spinetei,
în
Anglia
în
sec.
XV-XVII.
virginal 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. virginal, lat. virginalis)
1.
de
fecioară;
virgin.
2.
(fig.)
candid,
pur.
drept 1
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. directus)
1.
care
are
o
poziție
orizontală
(față
de
un
punct
de
reper);
neted,
orizontal,
plan.
2.
care
este
potrivit
(conform)
cu
anumite
reguli
sau
cu
anumite
cerințe
si:
bun,
corect,
riguros;
(pex)
care
nu
favorizează
pe
cineva
sau
ceva;
imparțial,
obiectiv.
3.
cuvenit.
4.
fem.
(reg)
virgină.
5.
împărțit
echitabil.
6.
unghi
~
=
unghi
format
de
două
drepte
perpendiculare
una
pe
cealaltă.
7.
veritabil.
8.
(d.
construcții,
obiecte
etc.)
care
se
află
în
partea
sau
în
direcția
mâinii
drepte
a
unei
persoane
orientate
cu
fața
în
aceeași
direcție
cu
obiectul.
9.
(d.
cursuri
de
apă
sau
d.
malurile
lor)
care
se
află
pe
partea
sau
în
direcția
mâinii
drepte
a
unei
persoane
așezate
cu
fața
în
direcția
cursului
unei
ape.
10.
(d.
părți
ale
îmbrăcămintei)
care
corespunde
părții
drepte
a
corpului.
11.
(fig;
d.
privire)
care
este
fără
ascunzișuri;
deschis,
direct.
12.
(pop;
d.
oameni)
care
este
legat
de
cineva
printr-un
grad
apropiat
de
rudenie
(în
linie
ascendentă
sau
descendentă).
13.
(d.
drumuri,
căi,
etc.)
care
reprezintă
cea
mai
mică
distanță
între
două
puncte,
fără
ocolișuri;
(pop)
oblu.
14.
(d.
haine)
care
are
o
croială
simplă.
15.
(d.
lucruri,
ființe,
părți
ale
lor
etc.)
care
are
o
poziție
verticală
(față
de
un
punct
de
reper).
16.
(d.
oameni)
care
trăiește
și
acționează
conform
dreptății,
adevărului,
omeniei
si:
cinstit,
integru.
17.
(d.
obiecte
cu
formă
alungită)
care
nu
prezintă
curburi
sau
cotituri;
(pop)
oblu,
regulat.
18.
(d.
organe
sau
părți
ale
corpului)
așezat
în
partea
opusă
părții
corpului
omenesc
în
care
se
află
inima.
19.
(d.
părți
ale
corpului
la
om
sau
la
animale)
care
are
o
formă
(sau
este
într-o
poziție)
corectă,
normală,
fără
defecte.
20.
(d.
sentimente,
manifestări
ale
oamenilor)
care
reflectă
sinceritate.
21.
(d.
simptome,
boli
etc.)
care
apare,
care
se
manifestă
etc.
în
partea
dreaptă
a
corpului
sau
a
unui
organ.
22.
(d.
suprafețe)
neted.
23.
(d.
terenuri
înclinate,
forme
de
relief
sau
părți
ale
lor)
aproape
vertical;
abrupt,
escarpat,
povârnit.
24.
(d.
viață)
care
este
în
conformitate
cu
normele
moralei;
etic,
moral.
25.
(fig;
d.
acțiuni
ale
omului
sau
d.
noțiuni
abstracte)
care
este,
se
face
etc.
potrivit
dreptății
și
adevărului;
bun,
cinstit,
întemeiat,
just.
26.
(grm;
înv)
complement
~
=
complement
direct.
27.
(în
limbajul
bisericesc)
cuvios;
(pex)
auster.
28.
(înv)
devotat.
29.
(înv)
nevinovat.
30.
(literă)
care
are
tăietura
verticală.
deflorație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. défloration)
1.
acțiunea
de
a
deflora
o
fată
virgină;
ruperea
himenului.
2.
(prin
ext.)
perioadă
în
care
cad
florile.
3.
deflorare,
deflorațiune.
deflorare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. deflora)
1.
pierdere
a
virginității;
dezvirginare.
2.
(înv.)
scuturare
de
flori
a
unei
plante.
3.
deflorat,
deflorație.
deflorat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. deflora)
1.
care
și-a
pierdut
virginitatea;
dezvirginat.
2.
(înv.;
despre
plante)
scuturat
de
flori.