ecogeografic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. écogeographique)

1. condiționat de factorii ecologici și geografici.

formă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. forme, lat. forma)

1. înfățișare, aspect exterior; contur.
2. modul de existență, de organizare internă, interacțiunea și legăturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului.
3. ~ele conștiinței sociale = ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepții determinate social și istoric, care alcătuiesc conștiința socială; ~ logică = structură mintală în conformitate cu principiile gândirii și având drept funcție organizarea conținutului acesteia.
4. stabilirea de maximă capacitate de efort a organismului, prin antrenament; condiție fizică bună; a fi în ~ = a fi capabil de randament maxim.
5. totalitatea mijloacelor prin care se exprimă conținutul unei opere de artă.
6. fel, chip, mod.
7. mod de organizare, de conducere politică, socială etc.
8. dispoziție legală de procedură.
9. viciu de ~ = nerespectare a unei dispoziții de procedură care atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești.
10. aspect pe care îl ia un cuvânt pentru a îndeplini o funcție gramaticală.
11. stare de agregare a corpurilor.
12. tipar, calapod, model.
13. (poligr.) cutie de oțel în care se toarnă literele; zaț al unei pagini.
14. ~ de relief = neregularitate a suprafeței Pământului, rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi; (mat.) fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusă aceeași relație.

geopolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géopolitique, /II/ germ. Geopolitik)

1. adj. referitor la geopolitică.
2. s. f. studiu al raporturilor dintre mediul natural înconjurător și politica statelor.
3. doctrină care, în explicarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste și rasiste a „spațiului vital”.

stațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. station, lat. statio)

1. localitate care prezintă elemente de atracție turistică sau condiții climatice prielnice sănătății, ape minerale etc.
2. ansamblu de clădiri, instalații, laboratoare la efectuarea unor observații, la îndeplinirea unei operații tehnice sau a activității unei unități de muncă de pe un anumit teritoriu.
3. centru special pentru cercetări experimentale.
4. așezare omenească din epocile primitive.
5. poziție caracteristică a corpului (la om și la animale).
6. totalitatea factorilor fizico-geografici care constituie mediul de dezvoltare a unui organism vegetal sau a unei biocenoze.