OK
X
curățăciune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (curăța + -iune)
1.
curățenie
a
sufletului;
puritate.
2.
(var.)
curățiciune.
asana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. assainir, lat. sanare)
1.
a
înlătura
surplusul
de
apă
de
pe
o
suprafață
de
teren
prin
lucrări
hidrotehnice;
(p.
ext.)
a
curăța,
a
face
salubru.
2.
(med.)
a
elimina
un
focar
de
infecție.
3.
(fig.)
a
îmbunătăți,
a
redresa;
a
însănătoși.
4.
(ec.)
a
stabiliza
(moneda).
autofreză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + freză)
1.
(tehn.)
freză
autopropulsată
folosită
la
curățarea
drumurilor,
dezăpezire
etc.
autoperie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 +perie)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
perii
pentru
curățatul
străzilor.
bitern
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. bittern)
1.
apă
curată
rezultată
din
evaporarea
apei
de
mare
la
obținerea
sării
marine.
chiureta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cureter)
1.
a
curăța
cu
chiureta
suprafața
unei
mucoase.
chiuretaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. curetage)
1.
(med.)
operație
chirurgicală
prin
care
anumite
organe
interne
sunt
curățate
cu
chiureta,
în
special
la
femei;
chiuretare,
raclaj.
2.
(ginec.)
una
dintre
metodele
chirurgicale
pentru
avort
(cealaltă
fiind
aspirația,
cea
mai
utilizată
în
țările
dezvoltate).