stabiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stabiliser)

1. refl. a se consolida, a se întări.
2. tr. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale.
3. a asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic.

destabiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. destabilize)

1. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde stabilitatea.

stabilizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stabilisant)

1. stabilizator (I, III).

stabilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stabiliza)

1. acțiunea de a (se) stabiliza; (spec.) ansamblu de măsuri luate de către stat pentru întărirea monedei naționale.
2. operație prin care se asigură proprietăți constante unui produs chimic în condiții de depozitare, de transport sau exploatare.
3. tratament chimic sau mecanic pentru mărirea stabilității unui teren de construcții.

stabilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. stabilisateur)

1. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant.
2. s. n. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului.
3. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave.
4. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică.
5. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia.
6. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant.

ampenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare și de comandă din planuri fixe și mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
3. aripa unei săgeți.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcția vântului.

asana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assainir, lat. sanare)

1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafață de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăța, a face salubru.
2. (med.) a elimina un focar de infecție.
3. (fig.) a îmbunătăți, a redresa; a însănătoși.
4. (ec.) a stabiliza (moneda).

bipied

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bipied)

1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.

centralită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralite)

1. derivat al ureei, gelatinizant și plastifiant pentru nitroceluloză și ca stabilizant pentru pulberi.

consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

destabilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (destabiliza + -tor)

1. care destabilizează; destabilizant.
2. (antonim) stabilizator.