Dictionar

 

salubru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. salubre, lat. salubris)

1. igienic, curat; sănătos.
 
 

insalubritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalubrité)

1. starea a ceea ce este insalubru.
2. (anton.) salubritate.
 
 

salubriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (salubru + -iza)

1. a face salubru mediul de viață și de muncă.