Dictionar

arima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arrimer)

1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității.
 

arimaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrimage)

1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
3. (antonim) dezamarare.
 

dezarima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désarrimer)

1. a scoate mărfurile din locul unde sunt stivuite în magaziile navei.
 

arimaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrimage)

1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
3. (antonim) dezamarare.
 

arimor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. arrimeur)

1. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor.
2. persoană care încarcă mărfuri la bordul unei nave; docher.
 

stivaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. stivaggio)

1. acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivare.
2. operațiune prin care mărfurile sunt aranjate și asigurate în calele navelor sau aeronavelor; arimaj.
 

marginat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT marginatus; limbatus
2. FR marginé; bordé; ourlé
3. EN marginate; margined; bordered; broad-brimmed; limbate
4. DE gerandet; berandet; gerändert; gesäumt; eingerahmt
5. RU окaймленный; кaемчaтый; с отrибом; отороченный
6. HU szegélyes, karimás, szélezett szegélyű
 

margine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT margo
2. FR marge; bord; rebord; limbe
3. EN margin; edge; limb; brim
4. DE Rand; Einfassung; Grenze
5. RU крaй
6. HU szegély, él, szél, karima
 

sărman, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bg., sb. siromah)

1. lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărac.
2. (exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) biet, sărac, nenorocit.
3. (reg.) orfan.
4. (var.) (reg.) săriman, sârman, siriman.