Dictionar

betel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétel, port. betel)

1. mic arbust tropical, din familia piperaceelor, cu tulpini grimpante cultivat pentru frunzele sale, cu gust înțepător.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
 

bedon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bedon)

1. (muz.) tobă mare.
2. ~ de Elveția = tobă cu două fețe care era lovită cu două bețe mici.
3. ~ de Biscaya = tobă mică bască prevăzută cu castaniete.
 

ebrietate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ébriéte, lat. ebrietas)

1. starea unei persoane bete; stare de beție provocată de consumul excesiv de alcool; alcoolism acut.
 

iot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Jot, lat. iota)

1. (fonetică) sunet asemănător cu semivocala i, foarte scurt, numit și „i consonantic”, notat de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau i; iod.
 

joncă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jonque)

1. ambarcație mică cu vele pentru transport și pescuit, ale cărei pânze sunt întinse pe bețe orizontale de bambus, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific.