Dictionar

concis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concis, lat. concisus)

1. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat.
 

aforism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)

1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă și expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentință.
 

brevilocvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. breviloquente)

1. concis, în scris sau vorbit; scurt.
2. (var.) (desuet) brevilocent.
 

circumlocuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)

1. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază.
 

concentrat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (concentra)

1. care are concentrație mare.
2. furaje ~e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată.
3. (despre stil) concis.
 

concizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concision, lat. concisio)

1. calitate de a fi concis; formulare scurtă.
 

integramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (inte/gra/ + -gramă)

1. joc de cuvinte încrucișate în care definițiile, concise, se află cuprinse în pătrățelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu.