Dictionar

 

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.
 

astrofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrophotographie)

1. parte a astrofizicii care folosește fotografia ca mijloc de investigație a aștrilor.
 

cromofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromophotographie)

1. procedeu de obținere a fotografiilor în culori.
2. fotografia obținută.
 

cronofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronophotographie)

1. înregistrare fotografică a unei mișcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia.
 
 

macrofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macrophotographie)

1. fotografiere a obiectelor mici, care o imagine mai mare decât în realitate.
 
 

aerofotografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliți sau nave cosmice.
 

aerofotogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophotogramme)

1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.
 

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.
 

alfagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfa1 + -grafie2)

1. metodă de fotografiere a unei grafii ilizibile cu razele alfa.
 

amidol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidol)

1. substanță folosită ca reductor în fotografie.