OK
X
imobilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immobilité, lat. immobilitas)
1.
stare
de
nemișcare,
de
fixitate,
de
neclintire.
fixitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fixité)
1.
stare,
caracter
a
ceea
ce
este
fix;
imobilitate,
nemișcare.
imobilism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immobilisme)
1.
atitudine
de
imobilitate;
opoziție
sistematică
față
de
orice
inovație,
progres
etc.
isihast, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. hésychaste)
1.
I.
(religie)
referitor
la
isihasm
sau
la
practica
acestuia.
2.
II.
adept
al
isihasmului.
3.
religios
care
practică
isihasmul.
4.
ascet
grec
din
secolul
al
XI-lea
care
căuta
contemplarea
divină
prin
singurătate,
imobilitate
și
exerciții
de
respirație.
marmoreu, -ee
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. marmoreus, it. marmoreo)
1.
care
are
natura
sau
aspectul
marmurei;
marmorean.
2.
care
evocă
marmura,
caracteristicile
marmurei
(culoare,
imobilitate,
răceală).
stupoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stupeur, lat. stupor)
1.
stupefacție.
2.
stare
deprimantă
care
apare
în
unele
psihoze,
ducând
la
amuțire
și
la
imobilitate
completă;
stupor.