instantaneu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instantané)

1. adj. (și adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment.
2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment.
3. (tehn.; despre centre și axe de rotație) cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil.
4. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă.
5. expunere foarte scurtă a clișeului.

centroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. centroid)

1. s. n. punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești din vecinătatea lui.
2. s. f. curbă, loc geometric al centrului instantaneu de rotație în raport cu sistemul de referință mobil sau fix, respectiv rostogolirea și baza.

convertoplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. convertiplan)

1. avion care poate să decoleze și să aterizeze vertical, trecând instantaneu la zborul orizontal.

eveniment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. événement)

1. întâmplare importantă; (p. ext.) accident (de circulație).
2. (fiz.) orice fenomen local și instantaneu.
3. (mat.) noțiune de bază din domeniul teoriei probabilităților care exprimă (ne)producerea unui fenomen în cadrul unui experiment.

extrasensibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extra-sensible)

1. ultrasensibil.
2. (despre organism) care reacționează instantaneu la cea mai ușoară excitație.

instant

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (engl. instant)

1. care ocurge imediat; instantaneu, rapid.
2. (despre mâncăruri, băuturi) care se prepară foarte rapid și ușor, fără fierbere, prin dizolvare.

instantaneitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. instantanéité)

1. însușirea a ceea ce este instantaneu.