Dictionar

intercesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. intercesseur)

1. cel care intercede, care intervine în numele cuiva; mijlocitor.
2. (religie) sfânt intermediar care se roagă pentru mântuirea oamenilor.
 

luteranism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luthéranisme)

1. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esențială pentru „mântuire” credința și nu cultul religios, pe care l-a simplificat.
 

redempțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rédemption, lat. redemptio)

1. mântuirea religioasă creștină (prin Isus Cristos).
2. mântuire; izbăvire.
 

salvator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. salvateur, lat. salvator)

1. I. care salvează, sau poate salva.
2. care mântuiește, care este în stare să asigure, să procure mântuirea.
3. II. persoană care salvează sau poate salva.
4. (prin special.) persoană care dezrobește sau poate dezrobi.
5. cel care mântuiește, care asigură mântuirea; mântuitor.
 

soteriologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sotériologie)

1. capitol al dogmaticii creștine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole.
 

răscumpărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. răscumpăra)

1. faptul de a răscumpăra.
2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.
3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).
4. compensație.
5. mântuire.