OK
X
agitat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (agita)
1.
care
se
agită;
(despre
oameni)
neastâmpărat,
neliniștit.
2.
(fig.)
tulburat,
nervos.
3.
(despre
o
epocă)
frământat.
petulanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pétulance)
1.
vivacitate
impetuoasă,
greu
de
reținut;
zburdălnicie,
neastâmpăr,
vioiciune.
trepidație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trépidation)
1.
vibrație
care
are
loc
de
jos
în
sus,
produsă
în
funcționarea
unor
sisteme
tehnice.
2.
(fig.)
agitație
febrilă,
neastâmpăr.
tulburare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. tulbura)
1.
acțiunea
de
a
(se)
tulbura
și
rezultatul
ei.
2.
pierdere
a
limpezimii,
a
transparenței
unui
lichid
(din
cauza
impurităților).
3.
învolburare
a
unei
ape,
a
atmosferei
etc.
4.
mânie,
furie.
5.
(fig.)
neliniște
sufletească,
îngrijorare,
frământare,
emoție.
6.
(fig.)
tumult,
dezordine,
răzvrătire,
răscoală.
7.
(fig.)
neastâmpăr.
8.
(fig.)
dereglare
a
funcției
unui
organ
anatomic,
a
unei
facultăți
fizice
sau
psihice.
9.
(var.)
turburare.
netihn
Parte de vorbire:
adj., s.m. (regional)
Etimologie: (cf. tihnă)
1.
(om)
care
se
agită
continuu;
neastâmpărat.
2.
(antonim)
astâmpărat.
zgaroaică
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (zgaroi + -oaică)
1.
(depr.)
femeie
negricioasă
(sau
slabă);
femeie
zgârcită;
fetiță
neastâmpărată.