pagubă,-Dicti0nar.ro electronic

păgubaș, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (pagubă + -aș)

1. persoană care a suferit o pagubă.
2. (loc. vb.) a lăsa (pe cineva) ~ = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi.
3. (loc. vb.) a fi (sau a rămâne) ~ = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi.
4. (expr.) a se lăsa ~ (de cineva sau de ceva) = a renunța (la cineva sau la ceva).

pierdere; daună; pagubă

Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:

1. LAT detrimentum
2. FR perte
3. EN lose
4. DE verlust; schaden; schädigung
5. RU утрaтa; ущерб; убыток
6. HU elvesztés, elveszítés, vesztés; kár

daună

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. daunum)

1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral.
2. (pl.) despăgubiri morale.
3. în ~a (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva).

detriment

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. détriment, lat. detrimentum)

1. prejudiciu, pierdere materială sau morală.
2. în ~ul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva).

frustrator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. frustrateur)

1. care pricinuiește o pagubă, împiedică exercitarea unui drept; care este cauza unei frustrații; frustrant.

garanție

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. garantie, it. garanzia)

1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.

inconveniență

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. inconvenienza)

1. deranj; pagubă.
2. necuviință.

indemnizație

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. indemnisation)

1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.