Dictionar

potasiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potassium)

1. metal alcalin alb-argintiu, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu.
 

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.
 

alcalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcalin)

1. (despre substanțe) cu reacție bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conțin alcalii, în tratamentul acidității gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conține săruri de sodiu și de potasiu.
 

alunit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alunite)

1. sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu.
 

amofosca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophoska)

1. îngrășământ chimic complex, care conține azot, fosfor și potasiu.
 

argentotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argentitypie)

1. procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluție de nitrat de argint și de oxalat de potasiu.
 

argol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argol)

1. depozit de cristale roșietice-cafenii, compus în special din tartrat acid de potasiu, ce se formează pe pereții vaselor în care fermentează mustul.