Dictionar

autotest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotest)

1. chestionar la care răspunde însuși autorul pe baza unor coeficienți numerici stabiliți pentru fiecare întrebare.
 

chestiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. question, lat. quaestio)

1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc.
2. întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.).
3. (fam.) întâmplare, fapt, lucru.
 

exhaustiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exhaustion, lat. exhaustio)

1. epuizare (completă) de energie, sleire.
2. acțiunea de a epuiza un lichid sau fluid.
3. (matematică) descrie o metodă de calcul care face posibilă obținerea unor rezultate din ce în ce mai precise.
4. (logică) metodă de analiză constând în enumerarea tuturor cazurilor posibile, a tuturor ipotezelor cuprinse într-o întrebare.
5. (var.) (înv.) esaustiune.
 

exhaustiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exhaustif)

1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.
2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.
 

interogativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interrogatif, lat. interrogativus)

1. care exprimă o întrebare.
 

interogație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interrogation, lat. interrogatio)

1. interogare.
2. figură de stil constând în a pune o întrebare unui interlocutor determinat, fără a aștepta un răspuns.