OK
X
criant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. criant)
1.
(rar;
despre
culori)
țipător.
strident, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. strident, lat. stridens)
1.
care
emite
un
sunet
intens;
care
este
însoțit
de
un
asemenea
sunet;
ascuțit,
tare,
țipător,
pătrunzător;
(prin
ext.)
neplăcut,
supărător.
2.
(despre
culori)
care
nu
este
în
armonie
cu
culorile
înconjurătoare;
bătător
la
ochi,
țipător,
distonant.
3.
care
iese
în
evidență
în
mod
supărător;
șocant.
4.
(fig.)
care
produce
o
impresie
neplăcută
prin
depășirea
firescului,
a
obișnuitului
et
cetera;
izbitor.
tapajos, -oasă
Parte de vorbire:
I. adj., II. adv.
Etimologie: (I. fr. tapageuse, II. fr. tapageusement)
1.
I.
care
face
tapaj,
un
zgomot
puternic,
dezordonat;
zgomotos;
țipător.
2.
II.
într-un
mod
zgomotos,
cu
mult
zgomot.
violent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. violent, lat. violentus, it. violento)
1.
iute
(din
fire);
impulsiv,
nestăpânit.
2.
intens,
puternic;
tare.
3.
brutal,
forțat.
4.
(despre
culori,
lumini)
țipător,
viu.
ochios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ochi + -os)
1.
(despre
persoane)
care
are
ochi
mari
și
frumoși;
cu
ochi
mari
și
frumoși.
2.
care
are
înfățișare
plăcută;
arătos;
chipeș;
aspectuos.
3.
(reg.,
despre
culori)
bătător
la
ochi;
strident,
țipător.
bălțătură
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (bălțat + -ură)
1.
pată
de
culoare
deschisă
la
animale.
2.
obiect
colorat
țipător,
cu
culori
multe
și
neasortate,
încărcat.
3.
(rar)
amestecătură
de
diverse
culori
care
nu
se
armonizează;
împestrițătură.