OK
X
ajunsătură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ajuns + -ătură)
1.
dare
sau
luare
de
mită;
mituire.
neajuns
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (ne- + ajuns)
1.
greutate,
dificultate,
neplăcere,
necaz.
2.
lipsă,
scădere;
defect,
cusur;
dezavantaj.
3.
a-i
face
cuiva
~uri
=
a-i
cauza
neplăceri,
a-l
șicana.
4.
(înv.
și
reg.)
neagiuns.
adolescent, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adolescent, lat. adolescens)
1.
persoană
ajunsă
la
adolescență;
cineva
care
a
ajuns
la
pubertate,
dar
nu
este
încă
adult.
2.
(antonime)
adult,
bătrân,
vârstnic.
adult, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adulte, lat. adultus)
1.
adj.
deplin
dezvoltat.
2.
adj.,
s.m.f.
(ființă,
organ)
ajuns
la
maturitate.
baby
Parte de vorbire:
s.m. invar.
Etimologie: (engl. baby)
1.
persoană
foarte
tânără,
în
special
de
la
concepție
sau
naștere
până
la
câțiva
ani
sau
până
când
mersul
este
pe
deplin
stăpânit;
bebe.
2.
băiat
sau
fată
care
nu
a
ajuns
încă
la
adolescență;
copil.
chanson
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chanson)
1.
compoziție
vocală
polifonică,
cu
text
francez,
ajunsă
la
înflorire
în
epoca
Renașterii.
civilizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (civiliza)
1.
ajuns
la
un
nivel
corespunzător
de
civilizație.
2.
(fig.)
manierat,
politicos.
decadentism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décadentisme)
1.
denumire
dată
unor
curente
literar-artistice
de
la
sfârșitul
sec.
XIX,
caracterizate
prin
disoluție
a
valorii,
prin
ruperea
din
contextul
celorlalte
valori.
2.
mișcare
literar-artistică
europeană,
caracterizată
prin
revolta
împotriva
rigidităților
școlii
parnasiene,
cultivarea
brutală
a
inovațiilor
formale
și
a
senzațiilor
tari,
prin
rafinament
stilistic
ajuns
la
apogeu
care
se
va
dizolva
în
simbolism.