mucezi

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (v. muced)

1. a deveni muced, a prinde mucegai; a (se) mucegăi; a se strica, a se altera.
2. (fig.) (despre mărfuri) a sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde.
3. (fig.) a trăi inactiv, a duce o viață monotonă; a lâncezi.
4. (reg; despre metale) a (se) oxida.

mucezică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (muced + -ică)

1. (bot.) firicică (Filago germanica).
2. (var.) mucezea.

mucezime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (muced + -ime)

1. acoperire cu un strat de mucegai; mucegăire.

mucezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. mucezi)

1. acțiunea de a (se) mucezi; mucegăire.

mucezit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (v. mucezi)

1. adj. care a prins mucegai, care are mucezeală; mucegăit.
2. s.n. acoperire cu un strat de mucegai; mucegăire.
3. strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai.

mucezitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mucezi + -tură)

1. strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai.
2. (prin ext.) igrasie.

mucezeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mucezi + -eală)

1. faptul de a mucezi; starea lucrului mucegăit; mucegai, mucegăire.
2. strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucegai.
3. (reg.) boală de care suferă albinele din cauza umezelii stupului.
4. (reg.) cocleală care acoperă un vas de cupru sau de alamă.
5. (reg.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii; firicică.

mucegăi

Parte de vorbire:  vb. intr., refl.  
Etimologie: (v. mucegai)

1. a prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi.
2. (var.) (reg.) a (se) mucegăia, (reg.) a (se) mucigăi, (reg.) a (se) mucigăia.

mucezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. mucezi)

1. acțiunea de a (se) mucezi; mucegăire.

mucegăire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mucegăi)

1. acțiunea de a (se) mucegăi; mucezire.
2. acoperire cu un strat de mucegai; mucezeală.
3. (rar; concret.) strat de mucegai.
4. (var.) (regional) mucigăire.