Dictionar

blam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blâme)

1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment.
 

computa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. computer, lat. computare)

1. a calcula, a număra.
2. (jur.) a scădea prevenția din timpul unei condamnări.
 

deținut, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. détenu)

1. cel aflat în închisoare în urma unei condamnări.
 

eșafod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échafaud)

1. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului).
 

executa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exécuter)

1. tr. a face, a prelucra.
2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).
4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.
5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.
6. refl. a se supune.
 

execuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécution)

1. executare.
2. încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte.