numărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (număra)

1. acțiunea de a (se) număra și rezultatul ei; numărat, numărătură.
2. enumerare succesivă a unui șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
3. determinarea numărului de elemente dintr-o mulțime, a numărului de unități dintr-un șir, grup etc.
4. verificarea numărului unui șir de obiecte etc.
5. (reg.) (expr.) nu-i vreme de ~ = nu este vreme de pierdut.

numărător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. numérateur)

1. s. m. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție.
2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt.
3. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva.

prenumăra

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv.)  
Etimologie: (pre- + număra; cf. lat. praenumerare, germ. pränumerieren)

1. a se pune la număr; a se socoti, a se număra printre...
2. a se abona la o publicație periodică.
3. a plăti cu anticipație o carte care urmează să apară.
4. (var.) a se prenumera.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

amplifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. amplificare, fr. amplifier)

1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.
2. (mat.) a forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr.
3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).

analfabetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.

aritmoman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. arithmomane)

1. (persoană) care suferă de aritmomanie, tulburare obsesiv-compulsivă în care subiectul simte nevoia de a număra lucruri sau de a efectua calcule mentale necontenite.

cantitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
3. câtime, număr, mărime.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.

citometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytométrie)

1. numărare sau măsurare a celulelor din sânge.