amplificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amplifica)

1. acțiunea de a amplifica; amplificație.
2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea.

radioamplificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. radioamplification)

1. recepția, amplificarea și difuzarea programelor de radio2.

amplificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.

amplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.

audiofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audiophone)

1. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor.

bioamplificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioamplificateur)

1. aparat electronic pentru amplificarea biopotențialelor musculare.

difuzor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor.
2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului.
3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.
4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.

fotomultiplicator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photomultiplicateur)

1. dispozitiv pentru amplificarea fluxurilor luminoase, bazat pe fenomenul de fotoemisiune.