OK
X
declin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déclin)
1.
coborâre
către
asfințit
a
unui
astru.
2.
(fig.)
decădere
(a
unei
ființe,
a
unui
popor,
a
unei
civilizații);
decadență,
regres.
declina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décliner, lat. declinare)
1.
tr.
a
trece
un
substantiv,
adjectiv,
pronume,
numeral
sau
articol
prin
toate
cazurile
gramaticale.
2.
a
respinge,
a
refuza,
a
contesta,
a
nu-și
asuma
o
sarcină,
o
funcție
etc.
3.
a-și
~
competența
=
a
nu-și
recunoaște
competența
(autoritatea,
capacitatea
de
a
se
pronunța
într-o
problemă);
a-și
~
orice
răspundere
=
a
nu-și
asuma
răspunderea.
4.
a
nu
recunoaște,
a
nu
admite
ceva.
5.
a-și
~
numele,
calitatea
=
a-și
spune
numele,
calitatea;
a
se
prezenta.
6.
intr.
(despre
aștri)
a
coborî
către
asfințit,
a
apune.
7.
(fig.)
a
decădea,
a
fi
în
declin;
a-și
pierde
vigoarea,
importanța.
geoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. géoscopie)
1.
pretinsă
artă
de
a
prezice
viitorul
prin
studierea
culorilor
pe
care
le
iau
asfințitul
și
răsăritul
Soarelui.