OK
X
complicat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compliqué)
1.
încurcat,
greu
de
înțeles.
2.
(fig.)
întortocheat,
sinuos.
complicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)
1.
faptul
de
a
(se)
complica;
stare
complicată;
încurcătură.
2.
agravare
a
unei
boli
prin
apariția
unor
noi
stări
patologice.
anamorfism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamorphisme)
1.
evoluție
morfologică
progresivă
la
grupele
de
plante
din
timpurile
geologice.
2.
formare
de
minerale
cu
o
compoziție
mai
complicată
și
cu
densitate
moleculară
mai
mare.
arterioflebită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. artério-phlébite)
1.
arterită
complicată
cu
flebita
venelor
învecinate.
benign, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. benignus, fr. bénigne)
1.
(despre
boli)
care
nu
dă
complicații
sau
stări
grave.
birocratism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bureaucratisme, rus. biurokratizm)
1.
interpretare
și
aplicare
formalistă,
cu
complicații
inutile,
a
legilor,
a
dispozițiilor,
în
rezolvarea
problemelor
administrative,
organizatorice
etc.;
birocrație.
complicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. complication, lat. complicatio)
1.
faptul
de
a
(se)
complica;
stare
complicată;
încurcătură.
2.
agravare
a
unei
boli
prin
apariția
unor
noi
stări
patologice.
corioretinită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. choriorétinite)
1.
(med.)
inflamație
a
coroidei
și
a
retinei;
retinită
complicată
de
coroidită.