OK
X
convingător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (convinge + -/ă/tor)
1.
care
convinge,
care
este
capabil
să
convingă;
care
are
putere
de
convingere;
edificator.
2.
(antonim)
neconvingător.
concludent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. concludens, it. concludente)
1.
(și
adv.)
care
convinge;
convingător.
2.
(log.)
pe
baza
căruia
se
poate
trage
o
concluzie.
convingător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (convinge + -/ă/tor)
1.
care
convinge,
care
este
capabil
să
convingă;
care
are
putere
de
convingere;
edificator.
2.
(antonim)
neconvingător.
demonstra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati)
1.
tr.
a
arăta
în
mod
convingător,
pe
cale
de
raționament
sau
prin
exemple
concrete,
(ne)adevărul
unei
afirmații.
2.
a
dovedi,
prin
calcule
și
raționamente,
adevărul
exprimat
într-o
teoremă,
într-un
enunț.
3.
intr.
a
lua
parte
la
o
demonstrație;
a
manifesta,
a
arăta
ceva
prin
semne
exterioare.
edificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. édificateur, lat. aedificatore)
1.
care
edifică,
care
lămurește
în
mod
convingător;
concludent,
pilduitor;
edifiant.
2.
(bot.)
plante
~oare
=
plante
care
domină
și
determină
caracterul
unei
asociații
vegetale.
elocvent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éloquent, lat. eloquens)
1.
care
vorbește
frumos
și
convingător;
concludent,
edificator.
2.
(și
adv.)
plin
de
înțeles;
semnificativ;
expresiv,
demonstrativ.
elocvență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éloquence, lat. eloquentia)
1.
însușirea
de
a
fi
elocvent;
arta
de
a
vorbi
frumos,
emoționant,
convingător;
elocință.
2.
expresivitate.