Dictionar

dedicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dedicatio, it. dedicazione)

1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
 

dedicator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. dedicatore)

1. cel căruia i se dedică ceva.
 

dedicatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)

1. care conține, care exprimă o dedicație.
2. referitor la dedicația unei cărți.
3. (var.) dedicator, dedicătoriu.
 

androlatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androlâtrie)

1. (religie) cult divin dedicat unui bărbat; divinizare a bărbatului.
 

anticar (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antiquaire, germ. Antiquar)

1. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist.
2. persoană care are un gust pentru obiectele vechi și le colecționează.
3. (desuet) cel care s-a dedicat studiului obiectelor antice; arheolog.
4. (var.) anticariu, anticvar.
 

carpologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carpologie)

1. (bot.) parte a botanicii dedicată studiului semințelor și fructelor.
 

Cerealii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cerealia)

1. (ant.) sărbători dedicate zeiței Ceres, venerată de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc între 12 și 19 aprilie.
 

dedicatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dédicatoire, lat. dedicatorius)

1. care conține, care exprimă o dedicație.
2. referitor la dedicația unei cărți.
3. (var.) dedicator, dedicătoriu.
 

enotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oenothèque, œnothèque)

1. loc dedicat vânzării și degustării vinurilor locale sau regionale, sau conservării acestora; vinotecă.