bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.

falit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. fallito)

1. (comerciant, industriaș, bancher) care se află în stare de faliment; bancrut.
2. (fig.) (cel) care a suferit un eșec total; ruinat.

industrios, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. industrieux, lat. industriosus)

1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.
2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.

metalurgist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. métallurgiste)

1. specialist în metalurgie; metalurg.
2. muncitor care lucrează în metalurgie.
3. persoană care conduce o întreprindere de prelucrare a metalelor.
4. industriaș care se ocupă de metalurgie.