Dictionar

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.
 

insistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruință, perseverență.
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.
 

intervenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intervention, lat. interventio)

1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt.
2. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat.
3. (med.) operație.
4. efort îndreptat spre un anumit scop.
5. mijlocire, mediație.
6. (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri.
7. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.
 

perseverență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

1. stăruință; neclintire; tenacitate.
 

pesistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. persistance)

1. faptul de a persista; stăruință, insistență.
2. ~a imaginilor = menținerea unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual.
 

solicita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. solliciter, lat. sollicitare)

1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita.
2. a supune unor acțiuni fizice.
3. a provoca, a stârni.