Dictionar

fatigabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fatigabilité)

1. (tendință spre) oboseală.
2. condiție medicală în care oboseala este ușor indusă.
3. (psih.) caracteristică a individului privind gradul de rezistență la oboseală.
4. (antonim) infatigabilitate.
 

neorealist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. néoréaliste)

1. I. referitor la neorealism (tendință artistică a secolului XX care se manifestă printr-o întoarcere la realism).
2. II. adept al neorealismului.
 

psihologist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. psychologiste)

1. I. referitor la psihologism (tendința de a pune prea mult accent pe psihologie sau pe explicații psihologice).
2. II. adept al psihologismului.
 

reformist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. réformiste)

1. I. referitor la reformism, propriu reformismului.
2. care este în favoarea unei reforme.
3. II. adept al reformismului (tendință favorabilă schimbării prin reformă).
4. (politică) cel care susține schimbarea socială prin reformă.
5. persoană de confesiune creștină protestantă; reformat.
6. (antonime) antireformist, tradiționalist.
 

regionalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. régionaliste)

1. I. legat de regionalism (tendință de descentralizare și de atribuire a unei anumite autonomii regiunilor).
2. care este în favoarea regionalismului.
3. care se străduiește să promoveze cultura, originalitatea, realizările specifice unei regiuni.
4. II. adept al regionalismului, al regionalizării.
 

sociologist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. sociologiste)

1. I. referitor la sociologism (tendința de a face din sociologie singura sursă explicativă pentru toate fenomenele sociale).
2. II. adept al sociologismului.