Dictionar

albumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumine)

1. substanță organică din grupul proteinelor, în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

lactalbumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lactalbumine)

1. proteină din lapte.
 

ovalbumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ovalbumine)

1. albumina din albușul de ou.
 

serumalbumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sérum-albumine)

1. albumină din plasma sangvină.
 

toxalbumină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. toxalbumine)

1. substanță protidică de origine animală, vegetală sau bacteriană cu proprietăți toxice; albumină toxică.
 

ALBUMIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)

1. „albumină”.
 

albuminogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. albuminogenous)

1. care produce albumină.
 

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din țesuturile cartilaginoase.
3. substanțe proteice din citoplasmă.
 

albuminometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. albuminometry)

1. determinarea cantității de albumină dintr-un lichid organic.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
 

hipoalbuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypoalbuminémie)

1. diminuare a cantității de albumină din plasma sangvină.