Dictionar

amoniacal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ammoniacal)

1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.
 

amidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amide)

1. compus organic obținut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.
 

amoniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: fr. ammonium)

1. radical cu proprietăți de metal monovalent, din compunerea sărurilor amoniacale.
 

amonizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. ammonisation)

1. (chimie) transformarea azotului organic în azot amoniacal, transformarea elementelor organice în minerale.
 

nitros

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nitreux)

1. care conține azot; azotat, azotos.
2. acid ~ = acid cu formula NO2H; acid azotos.
3. ferment ~ = ferment datorat transformării azotului amoniacal într-un compus azotat.
4. vapori ~și = amestec de anhidridă azotată (N2O2) și peroxid de azot (N2O4).
 

nitrozare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. nitrosation)

1. introducere a unei grupări nitrozo în molecula unui compus organic.
2. transformare, în sol, a amoniacului sau a sărurilor amoniacale în acid nitros.