Dictionar

anaerob

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anaërobius; anaërobicus
2. FR anaérobe; anaérobic
3. EN anaerob; anaerobic
4. DE anaerob
5. RU aнaуробный
6. HU anaerob, oxigén nélküli környezetben élő
 

anaerob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaérobie)

1. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic.
 

anaerobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anaérobionte)

1. (biol.) organism anaerob, care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen.
 

anaerobionti

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anaërobionta
2. FR anaérobiontes
3. EN anaerobionta
4. DE Anaerobionten
5. RU aнaуробионты
6. HU anaerobionták, anaerob szervezetek
 

anaerobiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaérobiotique)

1. care se referă la anaerobioză; anaerob; anoxibiotic.
 

anaerobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaérobiose)

1. mod de viață al organismelor anaerobe; anoxibioză.
 

anaerobioză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anaërobia; anaërobiosis
2. FR anaérobiose
3. EN anaerobiosis
4. DE Anaerobiose
5. RU aнaуробиоз
6. HU anaerobiózis, oxigén nélküli életmód
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

aerobioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérobiose)

1. mod de viață al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viață condiționată de prezența oxigenului liber din atmosferă.
3. (anton.) anaerobioză.
 

amilobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylobacter)

1. bacterie anaerobă care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric.
 

anaerob, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaérobie)

1. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic.
 

anaerobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anaérobionte)

1. (biol.) organism anaerob, care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen.
 

anaerobiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaérobiotique)

1. care se referă la anaerobioză; anaerob; anoxibiotic.