Dictionar

animalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
 

animaliculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animaliculisme)

1. (biologie) concepție (eronată) potrivit căreia în spermatozoid ar exista dinainte format viitorul organism; preformism.
2. (var.) animalculism.
 

animaliculist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. animaliculiste)

1. (biol.) adept al animaliculismului; spermatist.
2. (var.) animalculist.
 

animalcul

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. animalcule)

1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.
2. ~ spermatic = spermatozoid.
3. (var.) animalicul.
 

animalculism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. animalculisme)

1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
2. (var.) animaliculism.
 

animalculist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.
2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.
3. (var.) animaliculist.
 

bestial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
 

spermatist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. spermatiste)

1. adept al animaliculismului, veche teorie care considera că în spermă există toate elementele necesare embrionului, femeia fiind folosită doar pentru a-l hrăni; animalculist, animaliculist.
 

ZOO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. zoon „animal”)

1. „animal, animalic, animalier”.