Dictionar

bătrânețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bătrân + -ețe)

1. perioada de viață care urmează vârstei mijlocii (după șaizeci și cinci, șaptezeci de ani) și care se caracterizează prin scăderea treptata a funcțiilor fiziologice.
2. stare în care se află o persoană în vârstă, care de obicei se traduce prin slăbirea organismului, scăderea forței fizice și a abilităților mentale; decrepitudine.
3. (cu sens colectiv) oameni bătrâni, bătrânime.
4. (var. înv.) bătrâneață, bătrâneță.
5. (antonime) junețe, tinerețe.
 

decrepitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décrépitude)

1. stare de bătrânețe înaintată prin slăbire excesivă și pierderea aproape totală a forțelor; ramolisment.
2. (fig.) decădere, declin avansat.
 

dedentiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dédentition)

1. pierdere a dinților (la bătrânețe).
 

etate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).
2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.
3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.
4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.
5. (var.) (reg.) itate.
 

-GERIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. geraios „bătrân”)

1. „bătrânețe, îmbătrânire”.
 

GERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. geron „bătrân”)

1. „bătrân, bătrânețe, senilitate, senescență”.
 

GERONT(O)-, GERI(O)-, -gerie, GERO-

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. géront/o/-, géri/o/-, -gérie, géro-, cf. gr. geron, -tos)

1. „bătrân, bătrânețe”.