bancă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. banca, fr. banque)

1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit.
2. ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.

emite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. emittere, după fr. émettre)

1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie).
2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.)
3. a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.).
4. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza.

emitent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. emittente, lat. emittens)

1. adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde).
2. s. m. (lingv.) emițător.
3. s. m. organism (stat, companie publică sau privată, organism internațional) care lansează un împrumut.

juke-box

Parte de vorbire:  s.n. (englezism)  
Etimologie: (engl., fr. juke-box)

1. electrofon automat, operat prin introducerea de monede sau bancnote, care permite selectarea și redarea melodiilor disponibile; tonomat.

metalogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métallogravure)

1. procedeu de gravare manuală cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea de bancnote, timbre etc.
2. clișeul obținut.

portbilet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-billets)

1. portofel pentru păstrarea bancnotelor.