Dictionar

bisexuat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bisexué)

1. (despre plante și animale) care are organele de reproducere ale ambelor sexe; bisexual.
2. (antonime) asexuat, unisexuat.
 

ambigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ambigenus)

1. gen ~ = genul neutru.
2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat.
 

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.
 

bisexual, -ă

Parte de vorbire:  adj. (și subst.)  
Etimologie: (fr. bisexuel)

1. referitor la ambele sexe.
2. (biologie) care are organe de reproducere ale ambelor sexe; hermafrodit, bisexuat, androgin.
3. care întreține relații sexuale cu ambele sexe.
 

bisexualitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bisexualité)

1. caracteristică a plantelor și animalelor bisexuate; hermafroditism, androginie.
2. caracterul unei persoane atât heterosexuale, cât și homosexuale, care are relații bisexuale.
3. (psihanaliză) teorie conform căreia fiecare ființă umană are prin constituție atât dispoziții sexuale masculine, cât și feminine.
 

hermafrodit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. hermaphrodite)

1. adj., s.m.f. (om, animal, plantă) care posedă organele reproducătoare ale ambelor sexe; androgin, bisexuat.
2. s. m. (mit.) ființă căreia i se atribuie o natură dublă, masculină și feminină.
3. (arte) statuie prezentând însușiri masculine și feminine.