OK
X
blama
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. blâmer)
1.
a
condamna,
a
dezaproba,
a
reproba
(public).
blamabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. blâmable)
1.
care
merită
să
fie
blamat;
demn
de
blamat.
2.
(antonime)
lăudabil,
pardonabil.
blamanjea, -ele
Parte de vorbire:
s.f. (înv., reg.)
Etimologie: (fr. blanc-manger, prin rus. бланманже)
1.
cremă,
desert
făcut
cu
lapte,
migdale,
zahăr
și
un
aliment
care
îngroașă.
blamat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (blama)
1.
care
a
fost
dezaprobat
în
mod
public;
defăimat.
2.
făcut
de
râsul
lumii.
3.
(reg.)
păcălit.
blamabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. blâmable)
1.
care
merită
să
fie
blamat;
demn
de
blamat.
2.
(antonime)
lăudabil,
pardonabil.
cenzura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. censurer)
1.
a
aplica
măsuri
de
cenzură;
(p.
ext.)
a
interzice
(o
publicație).
2.
(fig.)
a
supraveghea
(moravurile).
3.
a
adopta
o
moțiune
de
cenzură.
4.
a
pronunța
o
sancțiune
împotriva
cuiva;
a
blama,
a
dezaproba;
a
condamna.
condamna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. condamner)
1.
a
osândi
printr-o
hotărâre
jude-cătorească,
a
supune
unei
pedepse.
2.
a
dezaproba,
a
dezavua;
a
blama.
3.
a
constrânge,
a
obliga
pe
cineva
la
ceva.
4.
a
considera
un
bolnav
pierdut,
fără
nici
o
speranță
de
salvare.
5.
a
închide
definitiv,
a
bloca
(o
fereastră,
o
ușă
etc.).
dezaproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. désapprouver)
1.
a
nu
aproba;
a
blama,
a
înfiera.
reprehensibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. répréhensible, lat. reprehensibilis)
1.
vrednic
de
mustrare,
care
merită
reproșuri;
blamabil.
vitupera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vitupérer, lat. vituperare)
1.
a
defăima,
a
blama,
a
denigra.