Dictionar

budist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bouddhiste)

1. I. care aparține budismului sau budiștilor, privitor la budism sau la budiști; budic.
2. II. adept al budismului.
 

bonz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonse, port. bonso)

1. preot, călugăr budist.
2. personaj de o solemnitate ridicolă
3. (fig.; ir.) șef, lider, om influent într-un partid politic.
 

budic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bouddhique)

1. referitor la budism; budist.
 

budist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bouddhiste)

1. I. care aparține budismului sau budiștilor, privitor la budism sau la budiști; budic.
2. II. adept al budismului.
 

dalai-lama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalaï-lama)

1. inv. șeful suprem al religiei budiste; marele lama.
 

hinduism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hindouisme, germ. Hinduismus)

1. religia cea mai răspândită în India, având la bază principalele dogme brahmaniste și budiste, pe care le combină cu diferite practici magice și supersitiții.
 

jainism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaïnisme)

1. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării.